Georgiana Man

Just another WordPress weblog

 

Mouth to mouth in online May 2, 2008

Filed under: marketing — Georgiana Man @ 7:21 am

Ca practic asta este o campanie in blogosfera. Discutabil daca e viral marketing sau buzz marketing sau marketing evanghelic, sau cum vrei sa-i spui, tot mouth to mouth marketing e, adica cea mai vechea si totusi actuala forma de marketing, de comunicare. Ce difera sunt canalele, vectorii, forma mesajelor.

Ce e super laudabil este ca si la noi, in minunata patrie exista companii, brand-uri care au “indraznit ” sa apeleze la bloguri pentru a-si desfasura o campanie de promovare. Spre surprinderea multora, un brand autohton , si nu neaparat inovator, a fost PRIMUL care a avut prezenta de spirit sa dea importanta comunicarii prin blog. A urmat Audi cu GeneratiA4 si acum Fiat 500.

Interesant…..3 brand-uri  care in principiu nu prea au nimic in comun, decat inspiratia de a folosi cel mai fresh canal de comunicare. Acelasi canal, trei brand-uri diferite si trei campanii total diferite…..si cu siguranta trei seturi de rezultate total diferite.

Ce e super smart si fun la campaniile pe blog, si in sens mai larg, cele pe online, este faptul ca desi campaniile efective s-au incheiat, efectele inca se mai vad. Adica, o comunitate mai mult decat activa si dinamica, asa cum este cea online, nu a ramas indiferenta acestui imbold si continua pos-urile, continua comentariile, continua speech-urile legate de aceste campanii.

Nu pot sa nu remarc speech-ul lui Madalin Matica de la conferinta din cadrul Olimpiadelor Comunicarii, unde study case-ul era GeneratiA4. Mi s-au parut extrem de pertinente cele 8 componente/principii de urmat in cadrul unei campanii de viral online.  Si da, asa e, campania celor de la Audi (defapt Porsche Romania) este un succes, cel putin conceptual, iar in ceea ce priveste efecte vizibile, mai exact, rezultate la test-drive-uri si vanzari, din cate am inteles nici aceste rezultate nu sunt de neglijat.

Spre bucuria mea, am avut ocazia sa fac parte (o super minuscula parte) din aceasta campanie si sa cunosc personal pe unul din cei 10 A-bloggeri, care mai tarziu a devenit si client  :), so cel putin in cazul lui, rezultatele au fost imediate. Spun ca ma bucur, pentru ca in felul acest pot sa-l contrazic (argumentat) pe un alt coleg de blogosfera care considera campania celor de la Audi, un esec total….pentru ca, spunea el, cei 10 bloggeri si readerii lor nu au nici in clin nici in maneca cu target-ul de Audi, ca sunt niste pusti care tanjesc dupa un Audi, dar in realitate ei nu isi pot permite nici macar o Dacia…..well, eu l-as cam contrazice pe stimabilul coleg, iar ca argument l-as da chiar pe tanarul blogger care din fan a devenit client. Da, are o varsta frageda, da, cand era mititel  se visa intr-o masina tare, da, asa e, insa ce a conta a fost ca in tanarul asta visator exista “Vorsprung”, si that mettered more.

So, ideea care e, aceste campanii sunt adevarate tehnici de marketing, care in spate au o strategie bine definita cu clear targets. It’s true, mai sunt multe de imbunatatit, but that’s the beauty of it, ca la astfel de campanii improvements se pot face along the way si that’s always good.

 
 

Nu sunt Georgiana Man!!! April 30, 2008

Filed under: Ganduri adunate — Georgiana Man @ 6:02 am

Greu de crezut :)

Pana prin anul 2 de facultate eram UNICA, sau nah, asta credeam eu :), insa cu primul eveniment organizat in cadrul ASM (Asociatia Studentilor Sectiei de Marketing) mi-am intalnit tiza - cealalta Georgiana Man :). Incercand sa obtinem o sponsorizare pentru un eveniment am apelat la buna-vointa oamenilor de marketing din Cluj si asa am ajuns sa vorbesc la telefon cu Georgiana Man…nu s-a concretizat colaborarea, dar macar am aflat ca mai este UNA.

De cand sunt la noul job am primit mai multe telefoane decat as fi vrut pentru a fi intrebata , de oameni necunoscuti, “Ce mai faci tu draga?”….well, pentru a ridica misterul….NU SUNT GEORGIANA MAN, de la Brinel  sau Nobila Casa, care defapt e aceeasi persoana, doar ca si-a schimbat job-ul.

So, this is me…

 
 

Publifili vs. Publifobi

Filed under: marketing — Georgiana Man @ 2:48 am

Capetele de acuzare
Pe langa argumentul clasic, acela al publicitatii mult prea invazive, enervante, care intrerupe emisiunile TV sau acopera ecranul calculatorului, s-a creat o adevarata ideologie publifoba, sustinuta nu doar de organizatiile de consumatori, din ce in ce mai puternice, dar si de grupari culte, promotoare de curente de opinie, sustinute de profesori universitari si sociologi precum Francois Brune. Cele mai frecvente capete de acuzare sunt ca publicitatea genereaza obezitate si incita la distrugerea planetei prin incurajarea unui consum exagerat, mult peste necesitatile reale. Ca ne alieneaza, ne creeaza false repere (vezi gospodinele suple - mame a doi-trei copii - care gatesc exceptional si mai au si niste soti indragostiti la nebunie de ele), creeaza anxietati celor care nu reusesc sa atinga perfectiunea din reclama in viata de toate zilele. Mai sunt si criticile vehiculate de teoreticienii antipublicitari, conform carora oamenii nu-si mai construiesc identitatea prin manifestarea spiritului, ci isi cumpara o identitate prin preferintele legate de branduri, care ii plaseaza intr-o clasa sociala. Toate aceste acuze au si contraargumente, insa publicitarii nu se obosesc intr-atat, incat sa-si construiasca vreo aparare.
Publicitatea oculta
Publicitatea este acuzata de crearea de false nevoi, prin folosirea unor tehnici de manipulare care scapa constientului nostru. Ca orice lucru ocult, creeaza reactii de respingere din partea celor care nu inteleg sau, pur si simplu, sunt prea idealisti, adepti convinsi ai curentelor anticonsumeriste.
Pe de alta parte, publicitatea prinde puteri din ce in ce mai mari, depasindu-si atributiunile din domeniul economic, comercial, instaurandu-se in plan social prin impunerea de modele de comportament, dar si in plan politic, prin intermediul investitiilor publicitare. Ca orice putere, este firesc ca si publicitatea sa dezvolte forte de opozitie care sa-i stopeze traiectoria spre totalitarism. Oricat ar parea de hazardat, scenariile privind dictatura publicitatii exista, cu titluri de genul: “Publicitatea - noua fata a totalitarismului”, “Caracatita publicitara”, publicate in serie de revista franceza “Le Monde Diplomatique”. Plus ca respectivele scenarii ar putea fi plauzibile daca ne gandim la scandalurile de coruptie in care vina a picat asupra publicitatii de stat. Dar nici publicitatea privata nu este departe de sferele politice, prin influenta pe care o exercita asupra mass-mediei, din ce in ce mai dependenta de investitiile publicitare.
Publifilii isi intaresc batalioanele
Publicitatea este o lume paradoxala, care genereaza sentimente si categorii diametral opuse, de respingere totala si de pasiune, publifobi si publifili. Sau chiar mai mult “publivori”, cei care ar fi in stare sa se uite la reclame fara intrerupere. Concomitent, sunt tot mai multi cei care se declara gata sa se sacrifice pe altarul publicitatii, care cred ca reclama e “benzina care pune in miscare motorul economiei”, care sunt fascinati de starea creativa amestecata cu pragmatismul, care vad mai degraba beneficiile publicitatii decat nocivitatea ei. Sunt cei care spun ca publicitatea ne-ar face mai fericiti pentru ca este intotdeauna optimista, ca insufla speranta, dorinta de mai bine, ca mesajele pe care le transmite sunt ca putem fi mai frumosi, mai sanatosi, mai eficienti si nu e nimic rau sa ne dorim sa fim astfel. Dar la acuzatiile ca oamenii au ajuns sa-si cumpere identitatea alegandu-si brandurile, si publicitatea are argumentele ei: brandurile sunt alese de consumatori in functie de identitatea lor, si nu invers.

“Credeti ca sunt putin zoofil?”
Publifilii nu se arata dispusi sa se lupte cu publifobii, ci prefera sa-si vada de treaba. Ei cunosc prea bine reactia semenilor fata de publicitate si chiar se autoironizeaza. Ca in reclama pentru portalul IqAds, cand un individ suna la psiholog si ii spune ca e indragostit de o vaca mov si de ursuletul cel pufos, dupa care intreaba nevrotic, inecat in plans: “Credeti ca sunt putin zoofil?”.
Dar publicitarii nu raman total imuni la criticile care li se aduc. Campania McDonald”s de anul trecut s-a axat pe promovarea unui consum moderat, a unei diete echilibrate. Sau campanie Dove, care incearca sa demonteze reperele frumusetii, inlocuindu-le cu unele mai apropiate de realitate, cu femei care nu sunt top modele, dar pe care, in viata de zi cu zi, le putem considera frumoase.

 Sursa : www.sfin.ro, Monica Cercelescu

Dar intrebarea e  “Oare acesti numiti publifobi iau in considerare si functia de informare a publicitatii???”.

Pe de-alta parte s-a ajuns la un punct in care publicitatea poate fi interpretata si ca entertainment, e.g. Noaptea Devoratorilor de Publicitate, unde “publivorii” (like me :)) se simt cel mai bine.

 

 
 

Hello World, pe bune… April 18, 2008

Filed under: Ganduri adunate — Georgiana Man @ 5:48 am

Hello world!

Cam asa imi propun  de vreo luna sa imi incep activitatea pe minunatul blog. Mi-am propus extrem de multe subiecte in intervalul asta de timp: muzica de 3,99 lei, un sfert de veac in viata lui Muffin, “buna vointa” agentiilor de publicitate si PR in organizarea de “concursuri ” pentru tinerii doritori de a invata cu ce se papa publicitatea si relatiile publice, comunicarea in general. As avea multe de debate-at pe minunatul blog, dar o sa incep cu ……un simplu HELLO si voie buna!

In curand sper sa revin cu un post pe MARKETING, my love.